//
you're reading...
Doliul si Terapia pierderii, Psihoterapie si Consiliere Psihologica

Am 6 ani si nu stiu sa spun ce simt

Bianca 6 ani si anul acesta a inceput clasa pregatitoare. Daca acum cateva luni abia astepta prima zi de scoala iar pe chipul ei se citeau entuziasmul si bucuria, acum ca “mami” a murit, lucrurile au luat cu totul alta intorsatura.

sad girl<<Bianca este singura la parinti; tatal ei imi descrie ingandurat ca familia lor era una normala, traditionala: cu mama, cu tata si cu un copil frumos, venit pe lume din dragoste si crescut cu sacrificii. A fost crescuta cu grija si iubire; “mami “era cea cu care seara povestea intamplarile de peste zi iar “tati”… Ei bine, tati nu se simtea foarte implicat si bine primit in universul lor, al “fetelor”. Acum ca Sonia nu mai e, tati spune ca se simte pierdut si ca are frici cu care nu s-a mai confruntat vreodata. Dar mai mult decat orice, se simte raspunzator pentru Bianca si ii este teama ca nu ii va fi un tata bun in aceasta perioada.

Tati spune ca Bianca a aflat despre moartea mamei ei intr-o dupa-amiaza, de la o matusa care a luat-o de la scoala. Matusa i-a spus ca “mama a murit, a calcat-o masina”, iar Bianca dupa o lunga perioada de tacere l-a intrebat pe tati despre ce s-a intamplat. Tati nu era pregatit pentru asta. In prima seara fetita a plans, asa ca tati a trebuit sa o ia langa el, chiar daca avea nevoie sa fie singur iar ea nu mai cerusa sa ii doarma alaturi de cand era bebelus. La doua zile dupa moartea mamei, Bianca a vrut sa stea “cu mama” si a inceput sa puna intrebari legate de cat de tare a lovit-o masina si cum s-a intamplat. >>

Dificultatile de atentie, comportamentele regresive, teama, iritarea sau agresivitatea sunt reactii normale ale copiilor la pierderea unei pesoane dragi. La fel ca si in cazul Biancai, de cele mai multe ori cei apropiati sunt afectati ei insisi de pierderea suferita si isi pun intrebari legate de posibilitatea lor de a isi gestiona atat propriile emotii si sentimente, cat si de a oferi suport si siguranta copilului. Acest lucru face ca in relatie cu copilul sa aiba tendinta de a da prea multe sau prea putine detalii, ignorand posibilitatea de intelegere a copilului si dorinta lor concreta de a afla exact ce s-a intamplat. Multi copii adreseaza intrebari multe si specifice, dorind sa isi explice de ce s-a intamplat asta persoanei pe care o iubesc si incercand sa isi recapete increderea in existenta unei rutine sigure alaturi de cineva care ii iubeste. Spre exemplu, in cazul Biancai, tatal sau i-ar putea spune (variante incorecte) “Mama nu a fost cuminte si a murit” / “Mama nu traversa pe trecerea de pietoni si a murit” / “Mama a murit, toti oamenii mor” – blamand persoana care a plecat sau generalizand si generand concomitent o anxietate a copilului legata de propria moarte- si mai mult decat atat, de moartea parintelui supravietuitor- sau (varianta incorecta) “Mama venea spre casa si nu s-a uitat cand traversa, se grabea, asa ca a facut 2 pasi pe trecere si a dat o duba peste ea, a cazut, apoi…”.

De cele mai multe ori, copilul cu varsta intre 6 si 9 ani intelege ca moartea este ireversibila insa inca isi asuma responsabilitatea acestui lucru, de unde si sentimentele de vinovatie, furie, retragere si frica. Perioada de doliu a copilului aflat intre 6 si 9 ani poate fi vizibila sau nu: la fel ca si adultii, copiii se pot comporta ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat dand impresia de copil “puternic” sau “curajos”, lumea lui interioara fiind insa plina de zbucium intens, tradus si prin probleme de concentrare sau scaderea notelor la scoala. Teama de a nu isi pierde si cel de-al doilea parinte si dorinta de a il proteja pe acesta se observa de multe ori foarte usor: ii sterge lacrimile, il imbratiseaza, ii spune ca totul va fi bine, iar unii dintre ei chiar evita sa planga pentru a nu isi intrista parintele.

Pentru a ajuta copiii in aceasta perioada, la fel ca si in cazul adultilor, este necesar sa fim rabdatori si intelegatori. Nevoile cele mai importante sunt in aceasta perioada acelea de siguranta si dragoste, asa ca ii putem imbratisa, tine de mana sau propune sa petrecem timp impreuna. Daca ne adreseaza intrebari legate de moartea persoanei dragi le raspundem cu sinceritate insa fara a intra in detalii explicite sau in generalizari cu tenta profetica (“mama a murit pentru ca …”). Detaliile pot adanci tristetea si genera cosmaruri in plus in aceasta perioada. Participarea la un grup de sprijin este benefica atat pentru copil cat si pentru parintele ramas singur, daca exista aceasta posibilitate in orasul in care locuiti. In acelasi timp este important sa il incurajam sa ia parte la activitati placute alaturi de copii de varsta lui- desen, sport in aer liber, etc.-, insa daca doreste sa ne stea alaturi pentru a plange sau vorbi despre persoana draga, este bine sa stie ca poate face si asta.

*Numele folosite si situatiile povestite in acest articol sunt imaginare. imaginea este preluata de pe http://www.ci.blaine.wa.us/index.aspx?NID=177.

Advertisements

About psihliviacaciuloiu

- Experienta in asistarea psihologica a familiilor monoparentale si in consilierea psihologica individuala a persoanelor (adulti, adolescenti si copii) cu experiente traumatice: boala in faza terminala, doliu, abuz sexual, hartuire psihologica si violenta domestica, tulburari ale somnului si ale comportamentului alimentar, depresii, managerierea conflictelor si a stresului de la locul de munca. - Practician EMDR (Eye Movement Desensitization and Reprocessing), certificata de Peter Schutz (EMDR-Institut Österreich- Austria) si MindMaster - Trainer autorizat MECT si CFNPA si Facilitator de grupuri de dezvoltare personala. Primul organizator si facilitator de grupuri de suport pentru persoanele indoliate din tara (din 2011 pana in prezent) - Psihoterapeut si Consilier Psihologic autonom, specializare in Psihoterapia Experientiala a Unificarii centrata pe adult- copil- cuplu- familie, cu drept de libera practica in evaluarea si consilierea experientiala a copilului, adultului, cuplului si familiei, acreditata de Colegiul Psihologilor din Romania si de Societatea de Psihoterapie Experientiala din Romania; - Abilitare si certificare internationala pentru nivelul de Master in Programare Neuro- Lingvistica (IANLP) - Specialist Recrutare, Consultant Senior in Resurse Umane si Consilier in Cariera. Mai multe informatii despre mine puteti gasi aici: http://www.linkedin.com/pub/livia-caciuloiu/13/825/687 si aici: https://liviacaciuloiuminea.wordpress.com/about/

Discussion

Trackbacks/Pingbacks

  1. Pingback: Cum inteleg copiii intre 0-9 ani pierderea unei persoane dragi | Livia Caciuloiu's Blog - November 11, 2014

%d bloggers like this: